Stresul – între provocare și amenințare

Când  vorbim despre stres, ne gândim la modul în care individul percepe mediul și la modalitățile sale de adaptare la mediu (Cohen, Kessler, Gordon, 1995). Cercetările cu privire la stresul psihologic sunt axate pe modul în care sunt percepute evenimentele care apar în viața unui individ, care pot fi considerate mult prea dificile, individul având dificultăți în a le face față, sau în răspunsul pe care individul îl are în fața acestor evenimente.

 Lazarus (1966)[1] prezintă trei situații de stres psihologic: dăunător, amenințător și provocator.

  1. Stresul provocator apare atunci când individul se confruntă cu cerințe dificile, dar este încrezător și reușește foarte bine să se mobilizeze și să își găsească strategii de coping potrivite pentru a face față cât mai bine provocărilor;
  2. Stresul amenințător se referă la anticiparea unei situații negative, care încă nu a avut loc, însă este foarte probabil să se întâmple;
  3. Stresul dăunătoreste cel care a provocat deja anumite probleme psihologice, cum ar fi de ex. pierderea unei persoane dragi, sau în mediul organizaţional pierderea unui anumit statut ocupat.

În general, evenimentele stresante influențează sănătatea fizică, provocând stări afective negative, precum anxietate și depresie, care la rândul lor au efecte asupra proceselor biologice și asupra comportamentului, ceea ce mărește riscul apariției unor boli (Cohen, Kessler, Gordon, 1995)[2]Expunerea pe termen lung la situații stresante este foarte periculoasă deoarece duce la schimbări permanente sau de lungă durată la nivel emoțional și fiziologic și provoacă schimbări comportamentale, precum fumatul în exces, diminuarea somnului, sedentarismul, ce pot duce la anumite boli printre care sindromul de burn-out are un rol central. Persoana poate deveni incapabilă de muncă temporar sau definitiv.

În ceea ce privește legătura dintre stres și bolile psihice, studiile arată că evenimentele de viață stresante pot da naștere unor simptome depresive sau chiar pot duce la depresie majoră. Aproximativ 25% dintre persoanele care se confruntă cu situații stresante dezvoltă depresie. (Hammen, 2005)[3]. Cele mai des întâlnite probleme  psihologice provocate de stres sunt tulburările de adaptare, care sunt provocate de o reacție negativă în fața situațiilor stresante. Aceste tulburări se manifestă în funcție de situație prin: lipsa de concentrare, tristețe, sentimente de neajutorare, nervozitate, despresie și anxietate și tulburări de comportament cum ar fi agresivitatea, violarea normelor sociale, vandalism.  (Nevid, 2009)[4].

Stresul psihologic afectează de asemenea răspunsul sistemului imunitar, mai ales dacă acesta durează o perioadă lungă de timp, cum ar fi de exemplu conflictele din familie, divorțul, șomajul, conflicte la job, etc. De asemenea stresul traumatic provocat de evenimente neașteptate precum cutremurele sau alte dezastre naturale, sau de război duc la afectarea sistemului imunitar. Simptomele provocate de astfel de evenimente sunt caracterizate prin: insomnii și lipsa poftei de mâncare, coșmaruri recurente ale evenimentului respectiv, anxietate, agitație, depresie și lipsă de energie, dificultăți în luarea deciziilor, iritabilitate, izolare socială și altele.

Autor: psiholog Petru Mădălin Constantinescu

[1]Lazarus, R. S. (1966). Psychological Stress and the Coping Process. New York: McGraw-Hill

[2]Cohen S, Kessler RC, Gordon UL, eds. (1995) Measuring Stress: A Guide for Health and Social Scientists. New York, NY: Oxford University Press; 3-26.

[3]Hammen C. (2005), Stress and depression. Annual Reviw of Clinnical Psychology,1, 293-319.

[4]Nevid, J. S., (2009),  Essentials of Psychology: Concepts and Applications, Wadsworth, Cengage Learning

 

Scroll to Top